Ca părinte al unui copil cu autism, cu siguranță ați avut parte de foarte multe momente anevoioase în public. Copilul poate a început să țipe, să se învârtă sau să devină foarte zgomotos, în timp ce erați expus privirilor dezaprobatoare sau ostilității totale din partea celor din jur. Poate că oamenii care au asistat la scenă au considerat că ar fi nevoie de mai multă disciplină sau poate au recunoscut că este vorba despre un copil cu autism. Părinții copiilor cu autism simt stigmatizarea care însoțește această tulburare. În moduri diferite și în grade diferite, oamenii de pe tot globul văd autismul ca pe o sursă de dezamăgire, supărare, rușine sau mai rău. Potrivit cercetătorilor, stigmatizarea poate împiedica familiile să obțină un diagnostic precis pentru copiii lor și serviciile necesare, să participe pe deplin în comunitățile lor și să se bucure de aceeași calitate a vieții ca și vecinii lor. Stigmatizarea influențează sănătatea publică, motiv pentru care copiii cu dizabilități ajung să fie respinși și nedoriți de familiile lor sau de societate.

Persoanele cu autism se confruntă cu stigmatizarea

Stigmatul se naște din cultură, așa că poate arăta diferit de la țară la țară. Papa Francisc le-a spus recent romano – catolicilor din întreaga lume să ajute la distrugerea izolării și, în multe cazuri, a stigmatizării care împovărează persoanele cu tulburări din spectrul autismului și familiile lor. Rușinea și izolarea trăite de persoanele cu autism sunt foarte greu de tolerat, mai ales că autismul prezintă unele caracteristici unice. În formele mai grave, autismul implică adesea un comportament antisocial extrem de perturbator. De exemplu, persoanele cu autism pot să își bată degetele în mod repetat, să lovească, să țipe sau să se rănească. De asemenea, este greu pentru ele să vorbească sau să aibă un contact vizual. De multe ori, pot încălca spațiul personal al altor persoane, provocând frică și disconfort. Cu toate acestea, persoanele cu autism arată la fel ca toți ceilalți, motiv pentru care comportamentul lor este de două ori mai suspect în ochii oamenilor care nu au nicio idee că în fața lor se află o persoană cu tulburare din spectrul autismului. Conform specialiștilor, această combinație de dizabilitate generalizată și normalitate fizică aparentă este cea care alimentează stigmatizarea.  De obicei, persoanele cu autism nu prezintă caracteristici faciale identificabile, cum ar fi cazul persoanelor cu sindrom Down, și nici nu folosesc dispozitive precum scaune cu rotile sau bastoane pentru a-i alerta pe alții cu privire la prezența unei dizabilități. Ca urmare, comportamentul lor neobișnuit poate fi confundat cu o educație parentală groaznică, cu o lipsă periculoasă de autocontrol sau cu o boală mintală, ceea ce crește povara stigmatizării. În urma unui studiu, s-a constatat că îngrijitorii persoanelor cu autism se simt mai stigmatizați decât îngrijitorii persoanelor cu dizabilități fizice sau intelectuale.

Este posibil ca persoanele cu autism să își găsească un loc în lumea socială?

Încă din perioada liceului, adolescenții se confruntă cu mari probleme de intimidare și agresiune. Chiar dacă scapă de agresiune, mulți copii cu tulburare din spectrul autismului se luptă cu izolarea socială. Un studiu național amplu asupra adolescenților cu autism a arătat că aceștia sunt mult mai rar implicați în activități sociale în comparație cu adolescenții care suferă de tulburări de vorbire și limbaj, dizabilități de învățare sau dizabilități intelectuale. Peste 40% dintre adolescenții cu autism nu își văd niciodată colegii în afara școlii și jumătate dintre ei nu au fost niciodată invitați să participe la activități. Peste 54% dintre adolescenții cu autism nu au fost niciodată sunați de către prieteni. Un alt studiu a constatat că retragerea socială s-a agravat odată cu vârsta pentru o proporție substanțială de tineri cu autism cu vârsta cuprinsă între 9 – 18 ani, indiferent de IQ-ul lor. Adolescenții cu autism susțin că cea mai grea parte a adolescenței este să nu aibă prieteni. Oamenii cred că ei nu vor să aibă prieteni, dar în realitate își doresc foarte mult prietenie în viața lor. La rândul lor, specialiștii spun că mulți adolescenți și tineri adulți cu autism doresc, cel puțin, să fie acceptați. În rândul persoanelor cu autism, există dorința de a fi acceptat, de a fi înconjurat de oameni drăguți și binevoitori cu care ei își pot împărtăși interesele.

The post Ce se întâmplă când copiii cu dizabilități sunt respinși, nedoriți în familie sau în societate? appeared first on Asociatia Educare.

ABA este principala terapie utilizată în rândul persoanelor diagnosticate cu tulburare din spectrul autismului, deoarece încurajează în mod eficient comportamentele pozitive, în timp ce reduce comportamentele care sunt dăunătoare sau care interferează cu învățarea. ABA îi ajută pe copiii cu autism să dobândească abilități de vorbire, să își dezvolte abilitățile sociale și să își însușească cunoștințe academice. Există dovezi substanțiale conform cărora ABA este o terapie eficientă pentru mulți copii cu tulburări din spectrul autist, mai ales dacă este administrată intensiv și precoce. Datorită succesului său, variațiile și caracteristicile ABA au fost încorporate într-o varietate de abordări de tratament. În prezent, ABA este un termen umbrelă care reunește orice intervenție care folosește știința învățării și a comportamentului pentru a încuraja comportamentele pozitive și pentru a le diminua pe cele negative.

Alternative și adaptări la ABA

În ciuda succeselor sale, au existat unele critici la adresa ABA. De exemplu, s-a sugerat că exercițiile repetate în cadrul terapiei ABA sunt artificiale, ceea ce duce la un comportament robotic și la eșecul generalizării abilităților, deci copilul nu poate folosi ceea ce a învățat în afara cadrului de terapie. Practicanții ABA răspund că acest lucru nu se poate întâmpla dacă ABA se desfășoară în mod corespunzător și dacă terapia este completată de un program bogat și variat, folosind o serie de abordări diferite.

Din acest motiv, alți specialiști sunt mai interesați de conexiunea emoțională decât de comportament. Deoarece copiii cu tulburare din spectrul autismului prezintă mari deficite sociale și relaționale, ei nu pot obține o gândire abstractă și relațională mai complexă. Astfel, s-a dezvoltat o abordare nouă, complet condusă de copii, care poate avea loc pe podea, pe măsură ce un adult urmează exemplul copilului și se concentrează asupra oricăror jucării sau obiecte care au atras atenția copilului. De exemplu, dacă un copil învârte roțile unei mașinuțe de jucărie, un adult ar putea sta pe podea, lângă copil, învârtind roțile unei alte mașinuțe. Ideea din spatele acestei abordări este să captați interesul și privirea copilului și să împărtășiți plăcerea sau frustrarea sa. Atunci când petreceți timp cu copilul și intrați în lumea lui, se creează oportunități de conectare și, prin urmare, oportunități de relații emoționale și sociale din ce în ce mai complexe. În același timp, deoarece accentul este pus pe dezvoltarea generală a copilului, fiecare domeniu de dezvoltare întârziată este abordat, inclusiv funcționarea motrică, senzorială, emoțională, cognitivă și limbajul.

În prezent, multe abordări cu o varietate de etichete includ componente relaționale atât comportamentale, cât și conduse de copii. Alți specialiști consideră că motivația, în special motivația socială, este deosebit de importantă. Dacă persoanele cu autism ar dobândi mai multă motivație pentru a iniția și a răspunde la lumea socială, s-ar inversa ciclul deficiențelor sociale. În cadrul altor intervenții și jocuri elaborate pentru copiii cu autism, autogestionarea – adică capacitatea unui copil de a-și regla propria dispoziție și comportamentul – și autoinițierea, adică dorința copilului de a ajunge și de a crea interacțiuni sociale și de învățare, sunt considerate țintele esențiale ale tratamentului. Astfel, foarte mulți specialiști au adoptat ceea ce s-ar numi o abordare mai naturalistă, plasând copilul într-un spațiu structurat, plin de oportunități de a se juca și de a interacționa. Și în cazul acestei terapii, adultul urmează exemplul copilului, permițându-i acestuia să aleagă subiecte de conversație, jucării sau activități și transformându-le în oportunități de învățare. Ca și în cazul terapiei ABA, copilul este recompensat pentru comportamente dezirabile, dar acel comportament nu este impus. În schimb, este acceptat așa cum se întâmplă.

De-a lungul timpului, s-a observat că micuții cu autism detestă practicile de exercițiu, folosite în multe forme de terapie pentru autism, aceste exerciții provocând rezistență la terapie, frustrare și accese de furie, dar și stres în rândul părinților. Joaca, în schimb, este diferită. La rândul lor, părinții apreciază joaca, deoarece își văd copiii că se bucură atunci când se joacă, ceea ce duce la o scădere a nivelului de stres. Joaca este eficientă în toate mediile și suficient de versatilă pentru a fi aplicată acasă, în medii clinice, într-o sală de clasă incluzivă și în comunitate, iar părinții pot începe să integreze cu ușurință strategiile de joacă în rutina stabilită a copilului.

„Copiii cu autism pot fi ajutați cel mai bine prin îmbinarea terapiei ABA cu terapia prin joc, pentru că joaca este un instrument foarte bun de învățare. La fel ca noi toți, ei au nevoie de conexiune și atașament. Din acest motiv, este de preferat ca înainte de toate, să se formeze un atașament care facilitează învățarea. Ei vor răspunde mai bine întregului proces, iar rezultatele vor fi mai vizibile.” psiholog Denisa Zdrobis

Material verificat de Denisa Zdrobis, psiholog.

The post Joc și joacă – Tipologiile de jocuri și rolul în formarea și integrarea copiilor cu dizabilități appeared first on Asociatia Educare.

Majoritatea părinților sunt cuprinși de o stare de anxietate atunci când se gândesc că foarte curând, copilul lor va deveni adolescent. Părinții copiilor diagnosticați cu autism sunt cu atât mai copleșiți, deoarece această tulburare poate amplifica stările prin care trec copiii atunci când corpul lor suferă schimbări fizice și hormonale specifice adolescenței. Rebeliunea tipică adolescenților poate fi și mai exacerbată în cazul persoanelor diagnosticate cu tulburare din spectrul autist, în timp ce liceul se poate simți ca un câmp minat din cauza dizabilităților sociale. Mulți băieți adolescenți trebuie să fie convinși de necesitatea dușurilor zilnice și a bărbieritului în ciuda problemelor senzoriale, în timp ce fetele necesită o educație sexuală foarte atentă.

Cum se manifestă autismul în perioada adolescenței?

Specialiștii în domeniul tulburărilor din spectrul autist aud foarte des o plângere din partea părinților, și anume că simptomele specifice autismului se agravează în perioada adolescenței. Adolescenții nu devin din ce în ce mai neconformi pentru că autismul se agravează, ci pentru că așa se manifestă adolescența la fiecare tânăr în parte. La fel ca toți ceilalți adolescenți, și tinerii diagnosticați cu autism și-ar putea dori mai multă independență. Cercetările asupra autismului în anii adolescenței și nu numai, sunt încă la început, motiv pentru care se cunosc foarte puține lucruri despre evoluția autismului în perioada adolescenței și până la vârsta adultă tânără. Autismul este un spectru larg, iar adolescența afectează fiecare tânăr în mod diferit.

În general, părinții se pot aștepta la mai multe schimbări pe măsură ce copilul lor se îndreaptă către vârsta maturității!

Îmbunătățiri comportamentale. Adolescenții cu autism au mai puține stări de hiperactivitate și iritabilitate și mai puține comportamente repetitive (cum ar fi alinierea lucrurilor) și comportamente dezadaptive (disfuncționale).

Îmbunătățiri ale abilităților de viață cotidiană, cum ar fi să se îmbrace, să țină evidența banilor sau să își facă propriul sandvici.

Adolescența este însoțită de provocări speciale. În primul rând, anii adolescenței reprezintă o perioadă de risc pentru apariția crizelor în autism, deși majoritatea adolescenților nu dezvoltă epilepsie. În al doilea rând, problemele de somn din copilărie pot persista până la adolescență, insomnia și somnolența diurnă devenind motive serioase de îngrijorare. Anxietatea este foarte obișnuită în perioada adolescenței. Decalajul dintre elevii cu autism și colegii lor este intensificat din cauza problemelor de funcționare executivă. În general, oamenii își folosesc abilitățile executive atunci când își fac planuri, țin evidența timpului, își amintesc experiențele din trecut și le raportează la prezent, își schimbă acțiunile dacă se confruntă cu un obstacol, cer ajutor, își păstrează autocontrolul și lucrează cu succes în grup. Adolescenții cu autism se maturizează într-un ritm mai lent în ceea ce privește funcționarea executivă. Ei pot avea probleme deosebite cu flexibilitatea, organizarea, inițierea activităților și memoria. La copiii cu tulburări din spectrul autist, flexibilitatea cognitivă este o problemă predominantă și pare să persiste odată cu înaintarea în vârstă.

Cum pot fi ajutați adolescenții cu autism?

Chiar și la vârsta adolescenței, principalul tratament pentru autism rămâne tot analiza comportamentală aplicată, ABA. Acesta este un program comportamental care descompune acțiunile și comportamentele în pași mici. Încurajează comportamentele pozitive și descurajează comportamentele negative. Costul acestei terapii poate începe de la 100 lei/ședința, iar un adolescent poate avea nevoie de la una până la cinci ședințe pe săptămână, fiind recomandate cel puțin 15 ședințe, cele mai importante schimbări având loc în primele 10 – 12 ședințe. Terapia este necesară tot timpul, încă de la început, din mica copilărie. Alte tratamente includ terapia ocupațională, terapia de integrare senzorială și strategiile de îmbunătățire a comunicării. La rândul lor, părinții și profesorii pot ajuta adolescenții cu autism care se confruntă cu probleme de planificare, organizare și alte abilități executive. Știm foarte bine că cerințele față de adolescenți cresc dramatic și până la liceu, se așteaptă ca elevii să țină evidența cărților și temelor pentru fiecare materie studiată, să urmeze instrucțiuni complexe, să finalizeze proiecte în mai multe faze și să predea temele la timp. Din acest motiv, adolescenții cu tulburări din spectrul autist vor avea nevoie de un nivel mai mare de sprijin extern din partea familiei și a școlii. Poate fi necesar ca părinții să comunice mai frecvent cu cadrele didactice, acestea putându-i ajuta pe elevi despărțind proiectele mai mari în pași mici, cu date limită pentru fiecare pas. Acasă, adolescenții pot avea nevoie de ajutor continuu cu temele și activitățile zilnice, chiar dacă își doresc mai multă independență.

„Lucrul cu copiii cu autism trebuie să înceapă imediat ce au fost diagnosticați, cât mai devreme, în mica copilărie și să nu înceteze deloc, nici la adolescență. Datorită schimbărilor prin care trec adolescenții, perioada aceasta poate fi cu atât mai dificilă pentru ei, dar și pentru familiile lor și au nevoie cu toții de susținere din partea școlii și a terapeuților. Din punct de vedere fizic, ei au aceleași nevoi ca toți ceilalți adolescenți, însă este mai dificil de explicat și înțeles toate aceste lucruri din cauza barierelor de comunicare și a unei capacități mai reduse de relaționare. Părinții și profesorii nu sunt pe deplin conștienți de aceste nevoi fizice și de comunicare, iar adolescenții cu autism se pot frustra mai mult. O mai bună înțelegere a noastră a acestui fapt, terapiile susținute și o colaborare bună a părinților și cadrelor didactice, ajută la trecerea prin această perioadă de adolescență.” psiholog Denisa Zdrobis

Material verificat de Denisa Zdrobis, psiholog.

The post Autismul la adolescenți – nevoia de intervenție timpurie și costuri appeared first on Asociatia Educare.

Pentru alte detalii, precum și pentru pașii necesari în privința acestui formular, vă recomandăm informațiile de aici sau aici.

DESCARCĂ AICI FORMULARUL 230 ȘI FII COMPLICE LA FERICIRE!

The post Depune formularul 230 direct la ONG-ul către care dorești să redirecționezi 3.5% din impozitul pe venit appeared first on Asociatia Educare.

1. Fii atent(ă) și caută indicii nonverbale

Dacă îți acorzi un răgaz zilnic pentru a observa conștient, poți învăța să identifici acele indicii non-verbale pe care copiii cu TSA le folosesc pentru a comunica. Fii atent(ă) la tipurile de sunete pe care le fac, la expresiile lor faciale și la gesturile pe care le folosesc atunci când sunt obosiți, flămânzi sau doresc ceva.

2. Identifică motivele și motivația din spatele tantrumului

Este cât se poate de natural și de normal să te simți supărat sau frustrat atunci când nu ești înțeles sau ignorat, iar pentru copii cu autism este la fel. De aceea, atunci când se manifestă prin tantrumuri, de cele mai multe ori, este pentru că cei din jurul or nu au înțeles acele mesaje non-verbale. Tantrumul este modalitatea lor de a-și comunica frustrarea și obține atenția de care au nevoie.

3. Fă-ți timp pentru momente amuzante și de distracție

Un copil cu TSA este tot un copil. Atât pentru copiii cu TSA, cât și pentru părinții lor, trebuie să fie mai mult în viață decât terapie. De aceea, îți recomandăm să acorzi aceeași atenție și jocului, nu doar terapiei. Programează timpul de joacă atunci când copilul tău este cel mai alert și treaz. Descoperă modalități de a vă distra împreună, gândește-te la lucrurile care îl fac pe copilul tău să zâmbească, să râdă și să iasă din cochilia lui. Este posibil ca copilul tău să se bucure mai mult de aceste activități dacă nu ele nu iau aspectul unora terapeutice sau educative. Jocul este o parte esențială a învățării pentru toți copiii și nu ar trebui să simtă ca un efort. În plus, există avantaje extraordinare care rezultă din plăcerea copilului tău de a petrece timp de calitate împrreună cu tine.

4. Fii atent(ă) la sensibilitățile senzoriale ale copilului

Unii copii cu TSA sunt hipersensibili la lumină, sunet, atingere, gust și miros, în timp ce ceilalți au o rezistență crescută la stimulii senzoriali. Motiv pentru care îți recomandăm să identifici care sunt acei stimuli care declanșează comportamentele negative sau perturbatoare ale copilului tău și care sunt acelea care le provoacă un răspuns pozitiv. Află ce consideră copilul tău stresant? Calmant? Incomod? Plăcut? Dacă înțelegi ce îți afectează copilul, vei putea gestiona mult mai bine problemele, vei putea să previi situațiile care îi provoacă dificultăți și vei putea să creezi experiențe de succes.

The post #ghiddeparinte: Cum să îți ajuți copilul cu autism- partea 2- găsirea modalităților non-verbale de conectare appeared first on Asociatia Educare.

Știm că ai cea mai frumoasă, însă și cea mai grea meserie din lume.

Știm că ți-ai dedicat complet viața copilului și copiilor tăi și că cel mai frumos dar pe care îl poți primi este să îl știi bine. La rândul nostru, vedem asta la mamele noastre, în sufletul nostru de mamă, la colegele și prietenele noastre. Știm că, pe lângă fericirea de a fi mamă, trăiești și toate acele momente de teamă, de nesiguranță, de neputință, de uriașă dorință de a rezolva problemele copilului tău pentru ca el să fie bine.

Și aș vrea să îți spunem că nu ești singură. Chiar dacă, uneori, așa pare.

În luna dedicată ție, am pregătit pentru tine un atelier gratuit pe tema provocărilor de a fi mamă de copil cu nevoi speciale.

Îți propunem:

• să identificăm împreună, printr-o discuție liberă, alături de specialiști în domeniu, care sunt principalele probleme cu care o mamă de copil special le întâmpină zi de zi
• să discutăm, oferindu-ți sfaturi practice și concrete, despre acele metode și tehnici de gestionare și soluționare a celor mai des întâlnite și provocatoare probleme în cazul unei mame de copil cu nevoi speciale
• sesiune Q & A
• tombolă lunii martie

CÂND?

Joi, 5 martie 2020, la sediul Asociației EduCare, București, sector 6, strada Domnișoara Pogany, nr. 1, între orele 9.30- 12.00.

Te așteptăm cu drag pentru a-ți dedica exclusiv aceste ore!

echipa EduCare

Pentru detalii și înscrieri, ne găsești la numărul de telefon: 0720 707 102 sau la adresa de mail: asociatia.educare@yahoo.com

The post Mami, este pentru tine! appeared first on Asociatia Educare.

The post Curs gratuit de prim-ajutor appeared first on Asociatia Educare.

1. Fii consecvent(ă) și consistent(ă)

De ce? Pentru că, de obicei, copiii cu autism aplică mai greu ceea ce au învățat într-un anumit cadru, fie el la terapie, la grădiniță, școală sau în oricare mediu. Spre exemplu, pentru a comunica, el poate folosi limbajul semnelor la terapie, dar nu se gândește niciodată să facă acest lucru acasă. Motiv pentru care cea mai bună modalitate de a consolida această învățare și de a o integra în comportament este crearea de consecvență și în mediul de acasă al copilului. Este necesar să afli ceea ce face terapeutul pentru a continua aceste tehnici și acasă. Încurajează-l pe copil să exploreze și alte medii, în așa fel încât să poată transfera ceea ce a învățat dintr-un mediu în altul. De asemenea, foarte important este să fii consecvent în tot ceea ce ține de modul în care interacționezi cu copilul și să te ocupi de comportamente provocatoare.

2. Respectă cu strictețe programul stabilit

De ce?
Pentru că unui copil cu autism îi face cel mai bine atunci când are un program sau o rutină foarte bine structurată. Din nou, acest lucru se întoarce la consistența și consecvența de mai sus. Îți sugerăm să stabilești un program care să cuprindă ore regulate pentru mese, terapie, școală și somn. Este important să te străduiești să menții la minimum orice întrerupere de la această rutină, iar, dacă există o modificare inevitabilă a programului, pregătește-ți în avans copilul pentru aceasta.

3. Comunică și recompensează un comportament bun

De ce?
Pentru că întărirea pozitivă este deosebit de importantă în cazul copiilor cu autism, de aceea, este necesar să îi observi atent comportamentul copilului pentru a putea capta acele momente de comportament bun, acționează corespunzător sau învață o nouă abilitate. Iar, atunci, te sfătuim să vorbești cu copilul tău despre asta și să îl lauzi, fiind foarte specific pentru ce comportament este lăudat.

4. Creează o zonă de siguranță la domiciliu

Este foarte important pentru oricine, mai ales pentru un copil cu autism să poată beneficia de un spațiu privat în care să se poată relaxa și simți în siguranță. Aceasta va implica organizarea sa și stabilirea limitelor în așa fel încât copilul să le poată înțelege. Ori, în acest sens, pot fi de mare ajutor observațiile vizuale, cum ar fi zonele de marcare a locurilor în afara limitelor prin bandă colorată sau etichetarea cu imagini a articolelor din casă. De asemenea, este posibil să ai nevoie să elimini sau să faci sigure acele lucruri din casă care pot fi periculoase, mai ales în cazul tantrum-urilor sau comportamentelor auto-vătămătoare ale copilului.

Până  data viitoare, când vom vorbi aici despre modalitățile de conectare cu copilul tău, te așteptăm să ne spui dacă ai aplicat acești pași și cum te-au ajutat ei.

Cu drag,

echipa EduCare

The post #ghiddeparinte: Cum să îți ajuți copilul cu autism- partea 1- Structură și siguranță appeared first on Asociatia Educare.

Acest parteneriat ne va permite să ne extindem rețeaua de specialitate, putând să contribuim la o scară mai mare și mai consistentă la problematica copiilor cu nevoi speciale, atât prin resursele pe care le putem oferi, cât și prin programele și activitățile pe care le desfășurăm.

Revista Psychologies, prezentă acum în mediul online, va avea fi găsită, în curând și în format tipărit.

Și pentru că nevoile voastre sunt cele mai importante, cu ocazia anunțării acestui parteneriat, vă rugăm să ne transmiteți și acele subiecte care să să vină în ajutor și pe care doriți să le regăsiți în cadrul acestei publicații.

The post Parteneriat EduCare- Psychologies România appeared first on Asociatia Educare.

Se vorbește foarte mult despre drepturile și nevoile copiilor cu nevoi speciale de a fi integrați în învățământul de masă. Și, pe bună dreptate! Însă ceea ce nu se discută la fel de mult și cu aceeași atenție și, mai ales, nu se îndeplinește este și dreptul și nevoia cadrelor didactice de a fi îndrumate și sprijinite în acest sens.

Mai precis, ce trebuie și ce avem nevoie să facem pentru ca învățătorii și profesorii din România să fie pregătiți pentru a se adresa corespunzător și acelor nevoi speciale. De a învăța, preda și integra nevoile speciale și diferite.

Într-un cadru de învățământ în care diverse nevoi apasă, în care cadrul didactic este copleșit de mulți factori și în care timpul, suprasolicitarea și supraaglomerarea constituie unii dintre inamicii principali, principiul adresabilității specifice necesar în orice act de învățământ este din ce în ce mai greu de atins și aplicat. Cu atât mai mult în cazul în care cadrele didactice au în cadrul colectivului lor și copii cu nevoi speciale. În lipsa unei îndrumări și ghidări adecvate, misiunea acestora devine practic imposibilă.

De aceea, considerăm că putem veni în sprijinul acestora prin programul de pregătire și susținere a cadrelor didactice în lucrul cu copiii cu nevoi speciale.

CUM?

Prin Programul național de educație incluzivă „Diferit nu înseamnă izolat”, care are următoarele două obiective:

1. Pregătirea și îndrumarea continuă a cadrelor didactice în lucrul cu copii cu nevoi speciale aflați în învățământul de masă
2. Conștientizarea, implementarea și eficientizarea învățământului de masă din România prin aducerea laolaltă, așa cum este și firesc, a cadrele didactice, copiilor tipici și atipici și a părinților acestora, precum și a instituțiilor și entităților direct implicate pentru a crea acea pârghie interactivă și interdependentă cu adevărat operațională și eficientă în care toți partenerii să își cunoască și să își poată performa rolul în deplină funcționalitate și cu depline avantaje

Acest program destinat cadrelor didactice este structurat pe doi piloni principali, și anume:
1. Formarea și dezvoltarea hard-skills-urilor necesare în lucrul cu copiii cu nevoi speciale aflați în învățământul de masă
2. Formarea și dezvoltarea soft-skills-urilor necesare în lucrul cu copiii cu nevoi speciale aflați în învățământul de masă

OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE PROGRAMULUI:

⦁ informarea și formarea cadrelor didactice potrivit principiilor și metodelor de funcționare ale învățământului incluziv
⦁ informarea și formarea cadrelor didactice cu privire la principalele tipologii și caracteristici ale copiilor cu nevoi speciale
⦁ informarea și formarea cadrelor didactice cu privire la principalele metode de lucru cu copiii cu nevoi speciale
⦁ dezvoltarea acelor abilitați de natură informativă definitorii în lucrul cu copiii cu nevoi speciale
⦁ informarea și formarea cadrelor didactice cu privire la principalele metode de lucru integrat în clasele mixte copii tipici- copii atipici
⦁ dezvoltarea acelor abilitați de comunicare și relaționare cu copiii cu nevoi speciale
⦁ informarea și formarea cadrelor didactice cu privire la instrumentele specifice învățământului incluziv
⦁ formarea și dezvoltarea abilitaților necesare stăpânirii instrumentelor specifice învățământului incluziv
⦁ formarea și dezvoltarea abilitaților necesare creării, implementării, susținerii și desfășurării procesului instrucțional incluziv
⦁ oferirea de resurse în ceea ce privește procesul de strategie, operaționalitate și management instrucțional al învățământului incluziv

PRINCIPALELE METODE APLICATE ÎN CADRUL PROGRAMULUI:

⦁ metode și tehnici ale învățării experiențiale
⦁ metode și tehnici ale învățării colaborative și de tip sharing
⦁ metode și tehnici ale învățării sociale
⦁ follow-up permanent
⦁ crearea unei rețele de învățare și suport de tip „peer-to-peer”
⦁ tutorat și mentorat
Programul se bazează și se realizează prin metode aplicate atât la nivelul cursurilor offline, precum și online.

Programul se poate desfășura în orice unitate de învățământ publică sau privată din România.
Drepturile de autor ale acestui program, precum și posibilitatea de a-l desfășura aparțin întru-totul Asociației EduCare.

The post Diferit nu înseamnă izolat- Programul național de implementare și dezvoltare a sistemului de învățământ incluziv- pregătirea și susținerea cadrelor didactice în lucrul cu copiii cu nevoi speciale appeared first on Asociatia Educare.