Ca părinte al unui copil cu autism, cu siguranță ați avut parte de foarte multe momente anevoioase în public. Copilul poate a început să țipe, să se învârtă sau să devină foarte zgomotos, în timp ce erați expus privirilor dezaprobatoare sau ostilității totale din partea celor din jur. Poate că oamenii care au asistat la scenă au considerat că ar fi nevoie de mai multă disciplină sau poate au recunoscut că este vorba despre un copil cu autism. Părinții copiilor cu autism simt stigmatizarea care însoțește această tulburare. În moduri diferite și în grade diferite, oamenii de pe tot globul văd autismul ca pe o sursă de dezamăgire, supărare, rușine sau mai rău. Potrivit cercetătorilor, stigmatizarea poate împiedica familiile să obțină un diagnostic precis pentru copiii lor și serviciile necesare, să participe pe deplin în comunitățile lor și să se bucure de aceeași calitate a vieții ca și vecinii lor. Stigmatizarea influențează sănătatea publică, motiv pentru care copiii cu dizabilități ajung să fie respinși și nedoriți de familiile lor sau de societate.

Persoanele cu autism se confruntă cu stigmatizarea

Stigmatul se naște din cultură, așa că poate arăta diferit de la țară la țară. Papa Francisc le-a spus recent romano – catolicilor din întreaga lume să ajute la distrugerea izolării și, în multe cazuri, a stigmatizării care împovărează persoanele cu tulburări din spectrul autismului și familiile lor. Rușinea și izolarea trăite de persoanele cu autism sunt foarte greu de tolerat, mai ales că autismul prezintă unele caracteristici unice. În formele mai grave, autismul implică adesea un comportament antisocial extrem de perturbator. De exemplu, persoanele cu autism pot să își bată degetele în mod repetat, să lovească, să țipe sau să se rănească. De asemenea, este greu pentru ele să vorbească sau să aibă un contact vizual. De multe ori, pot încălca spațiul personal al altor persoane, provocând frică și disconfort. Cu toate acestea, persoanele cu autism arată la fel ca toți ceilalți, motiv pentru care comportamentul lor este de două ori mai suspect în ochii oamenilor care nu au nicio idee că în fața lor se află o persoană cu tulburare din spectrul autismului. Conform specialiștilor, această combinație de dizabilitate generalizată și normalitate fizică aparentă este cea care alimentează stigmatizarea.  De obicei, persoanele cu autism nu prezintă caracteristici faciale identificabile, cum ar fi cazul persoanelor cu sindrom Down, și nici nu folosesc dispozitive precum scaune cu rotile sau bastoane pentru a-i alerta pe alții cu privire la prezența unei dizabilități. Ca urmare, comportamentul lor neobișnuit poate fi confundat cu o educație parentală groaznică, cu o lipsă periculoasă de autocontrol sau cu o boală mintală, ceea ce crește povara stigmatizării. În urma unui studiu, s-a constatat că îngrijitorii persoanelor cu autism se simt mai stigmatizați decât îngrijitorii persoanelor cu dizabilități fizice sau intelectuale.

Este posibil ca persoanele cu autism să își găsească un loc în lumea socială?

Încă din perioada liceului, adolescenții se confruntă cu mari probleme de intimidare și agresiune. Chiar dacă scapă de agresiune, mulți copii cu tulburare din spectrul autismului se luptă cu izolarea socială. Un studiu național amplu asupra adolescenților cu autism a arătat că aceștia sunt mult mai rar implicați în activități sociale în comparație cu adolescenții care suferă de tulburări de vorbire și limbaj, dizabilități de învățare sau dizabilități intelectuale. Peste 40% dintre adolescenții cu autism nu își văd niciodată colegii în afara școlii și jumătate dintre ei nu au fost niciodată invitați să participe la activități. Peste 54% dintre adolescenții cu autism nu au fost niciodată sunați de către prieteni. Un alt studiu a constatat că retragerea socială s-a agravat odată cu vârsta pentru o proporție substanțială de tineri cu autism cu vârsta cuprinsă între 9 – 18 ani, indiferent de IQ-ul lor. Adolescenții cu autism susțin că cea mai grea parte a adolescenței este să nu aibă prieteni. Oamenii cred că ei nu vor să aibă prieteni, dar în realitate își doresc foarte mult prietenie în viața lor. La rândul lor, specialiștii spun că mulți adolescenți și tineri adulți cu autism doresc, cel puțin, să fie acceptați. În rândul persoanelor cu autism, există dorința de a fi acceptat, de a fi înconjurat de oameni drăguți și binevoitori cu care ei își pot împărtăși interesele.

The post Ce se întâmplă când copiii cu dizabilități sunt respinși, nedoriți în familie sau în societate? appeared first on Asociatia Educare.

Majoritatea părinților sunt cuprinși de o stare de anxietate atunci când se gândesc că foarte curând, copilul lor va deveni adolescent. Părinții copiilor diagnosticați cu autism sunt cu atât mai copleșiți, deoarece această tulburare poate amplifica stările prin care trec copiii atunci când corpul lor suferă schimbări fizice și hormonale specifice adolescenței. Rebeliunea tipică adolescenților poate fi și mai exacerbată în cazul persoanelor diagnosticate cu tulburare din spectrul autist, în timp ce liceul se poate simți ca un câmp minat din cauza dizabilităților sociale. Mulți băieți adolescenți trebuie să fie convinși de necesitatea dușurilor zilnice și a bărbieritului în ciuda problemelor senzoriale, în timp ce fetele necesită o educație sexuală foarte atentă.

Cum se manifestă autismul în perioada adolescenței?

Specialiștii în domeniul tulburărilor din spectrul autist aud foarte des o plângere din partea părinților, și anume că simptomele specifice autismului se agravează în perioada adolescenței. Adolescenții nu devin din ce în ce mai neconformi pentru că autismul se agravează, ci pentru că așa se manifestă adolescența la fiecare tânăr în parte. La fel ca toți ceilalți adolescenți, și tinerii diagnosticați cu autism și-ar putea dori mai multă independență. Cercetările asupra autismului în anii adolescenței și nu numai, sunt încă la început, motiv pentru care se cunosc foarte puține lucruri despre evoluția autismului în perioada adolescenței și până la vârsta adultă tânără. Autismul este un spectru larg, iar adolescența afectează fiecare tânăr în mod diferit.

În general, părinții se pot aștepta la mai multe schimbări pe măsură ce copilul lor se îndreaptă către vârsta maturității!

Îmbunătățiri comportamentale. Adolescenții cu autism au mai puține stări de hiperactivitate și iritabilitate și mai puține comportamente repetitive (cum ar fi alinierea lucrurilor) și comportamente dezadaptive (disfuncționale).

Îmbunătățiri ale abilităților de viață cotidiană, cum ar fi să se îmbrace, să țină evidența banilor sau să își facă propriul sandvici.

Adolescența este însoțită de provocări speciale. În primul rând, anii adolescenței reprezintă o perioadă de risc pentru apariția crizelor în autism, deși majoritatea adolescenților nu dezvoltă epilepsie. În al doilea rând, problemele de somn din copilărie pot persista până la adolescență, insomnia și somnolența diurnă devenind motive serioase de îngrijorare. Anxietatea este foarte obișnuită în perioada adolescenței. Decalajul dintre elevii cu autism și colegii lor este intensificat din cauza problemelor de funcționare executivă. În general, oamenii își folosesc abilitățile executive atunci când își fac planuri, țin evidența timpului, își amintesc experiențele din trecut și le raportează la prezent, își schimbă acțiunile dacă se confruntă cu un obstacol, cer ajutor, își păstrează autocontrolul și lucrează cu succes în grup. Adolescenții cu autism se maturizează într-un ritm mai lent în ceea ce privește funcționarea executivă. Ei pot avea probleme deosebite cu flexibilitatea, organizarea, inițierea activităților și memoria. La copiii cu tulburări din spectrul autist, flexibilitatea cognitivă este o problemă predominantă și pare să persiste odată cu înaintarea în vârstă.

Cum pot fi ajutați adolescenții cu autism?

Chiar și la vârsta adolescenței, principalul tratament pentru autism rămâne tot analiza comportamentală aplicată, ABA. Acesta este un program comportamental care descompune acțiunile și comportamentele în pași mici. Încurajează comportamentele pozitive și descurajează comportamentele negative. Costul acestei terapii poate începe de la 100 lei/ședința, iar un adolescent poate avea nevoie de la una până la cinci ședințe pe săptămână, fiind recomandate cel puțin 15 ședințe, cele mai importante schimbări având loc în primele 10 – 12 ședințe. Terapia este necesară tot timpul, încă de la început, din mica copilărie. Alte tratamente includ terapia ocupațională, terapia de integrare senzorială și strategiile de îmbunătățire a comunicării. La rândul lor, părinții și profesorii pot ajuta adolescenții cu autism care se confruntă cu probleme de planificare, organizare și alte abilități executive. Știm foarte bine că cerințele față de adolescenți cresc dramatic și până la liceu, se așteaptă ca elevii să țină evidența cărților și temelor pentru fiecare materie studiată, să urmeze instrucțiuni complexe, să finalizeze proiecte în mai multe faze și să predea temele la timp. Din acest motiv, adolescenții cu tulburări din spectrul autist vor avea nevoie de un nivel mai mare de sprijin extern din partea familiei și a școlii. Poate fi necesar ca părinții să comunice mai frecvent cu cadrele didactice, acestea putându-i ajuta pe elevi despărțind proiectele mai mari în pași mici, cu date limită pentru fiecare pas. Acasă, adolescenții pot avea nevoie de ajutor continuu cu temele și activitățile zilnice, chiar dacă își doresc mai multă independență.

„Lucrul cu copiii cu autism trebuie să înceapă imediat ce au fost diagnosticați, cât mai devreme, în mica copilărie și să nu înceteze deloc, nici la adolescență. Datorită schimbărilor prin care trec adolescenții, perioada aceasta poate fi cu atât mai dificilă pentru ei, dar și pentru familiile lor și au nevoie cu toții de susținere din partea școlii și a terapeuților. Din punct de vedere fizic, ei au aceleași nevoi ca toți ceilalți adolescenți, însă este mai dificil de explicat și înțeles toate aceste lucruri din cauza barierelor de comunicare și a unei capacități mai reduse de relaționare. Părinții și profesorii nu sunt pe deplin conștienți de aceste nevoi fizice și de comunicare, iar adolescenții cu autism se pot frustra mai mult. O mai bună înțelegere a noastră a acestui fapt, terapiile susținute și o colaborare bună a părinților și cadrelor didactice, ajută la trecerea prin această perioadă de adolescență.” psiholog Denisa Zdrobis

Material verificat de Denisa Zdrobis, psiholog.

The post Autismul la adolescenți – nevoia de intervenție timpurie și costuri appeared first on Asociatia Educare.

1. Fii atent(ă) și caută indicii nonverbale

Dacă îți acorzi un răgaz zilnic pentru a observa conștient, poți învăța să identifici acele indicii non-verbale pe care copiii cu TSA le folosesc pentru a comunica. Fii atent(ă) la tipurile de sunete pe care le fac, la expresiile lor faciale și la gesturile pe care le folosesc atunci când sunt obosiți, flămânzi sau doresc ceva.

2. Identifică motivele și motivația din spatele tantrumului

Este cât se poate de natural și de normal să te simți supărat sau frustrat atunci când nu ești înțeles sau ignorat, iar pentru copii cu autism este la fel. De aceea, atunci când se manifestă prin tantrumuri, de cele mai multe ori, este pentru că cei din jurul or nu au înțeles acele mesaje non-verbale. Tantrumul este modalitatea lor de a-și comunica frustrarea și obține atenția de care au nevoie.

3. Fă-ți timp pentru momente amuzante și de distracție

Un copil cu TSA este tot un copil. Atât pentru copiii cu TSA, cât și pentru părinții lor, trebuie să fie mai mult în viață decât terapie. De aceea, îți recomandăm să acorzi aceeași atenție și jocului, nu doar terapiei. Programează timpul de joacă atunci când copilul tău este cel mai alert și treaz. Descoperă modalități de a vă distra împreună, gândește-te la lucrurile care îl fac pe copilul tău să zâmbească, să râdă și să iasă din cochilia lui. Este posibil ca copilul tău să se bucure mai mult de aceste activități dacă nu ele nu iau aspectul unora terapeutice sau educative. Jocul este o parte esențială a învățării pentru toți copiii și nu ar trebui să simtă ca un efort. În plus, există avantaje extraordinare care rezultă din plăcerea copilului tău de a petrece timp de calitate împrreună cu tine.

4. Fii atent(ă) la sensibilitățile senzoriale ale copilului

Unii copii cu TSA sunt hipersensibili la lumină, sunet, atingere, gust și miros, în timp ce ceilalți au o rezistență crescută la stimulii senzoriali. Motiv pentru care îți recomandăm să identifici care sunt acei stimuli care declanșează comportamentele negative sau perturbatoare ale copilului tău și care sunt acelea care le provoacă un răspuns pozitiv. Află ce consideră copilul tău stresant? Calmant? Incomod? Plăcut? Dacă înțelegi ce îți afectează copilul, vei putea gestiona mult mai bine problemele, vei putea să previi situațiile care îi provoacă dificultăți și vei putea să creezi experiențe de succes.

The post #ghiddeparinte: Cum să îți ajuți copilul cu autism- partea 2- găsirea modalităților non-verbale de conectare appeared first on Asociatia Educare.

1. Fii consecvent(ă) și consistent(ă)

De ce? Pentru că, de obicei, copiii cu autism aplică mai greu ceea ce au învățat într-un anumit cadru, fie el la terapie, la grădiniță, școală sau în oricare mediu. Spre exemplu, pentru a comunica, el poate folosi limbajul semnelor la terapie, dar nu se gândește niciodată să facă acest lucru acasă. Motiv pentru care cea mai bună modalitate de a consolida această învățare și de a o integra în comportament este crearea de consecvență și în mediul de acasă al copilului. Este necesar să afli ceea ce face terapeutul pentru a continua aceste tehnici și acasă. Încurajează-l pe copil să exploreze și alte medii, în așa fel încât să poată transfera ceea ce a învățat dintr-un mediu în altul. De asemenea, foarte important este să fii consecvent în tot ceea ce ține de modul în care interacționezi cu copilul și să te ocupi de comportamente provocatoare.

2. Respectă cu strictețe programul stabilit

De ce?
Pentru că unui copil cu autism îi face cel mai bine atunci când are un program sau o rutină foarte bine structurată. Din nou, acest lucru se întoarce la consistența și consecvența de mai sus. Îți sugerăm să stabilești un program care să cuprindă ore regulate pentru mese, terapie, școală și somn. Este important să te străduiești să menții la minimum orice întrerupere de la această rutină, iar, dacă există o modificare inevitabilă a programului, pregătește-ți în avans copilul pentru aceasta.

3. Comunică și recompensează un comportament bun

De ce?
Pentru că întărirea pozitivă este deosebit de importantă în cazul copiilor cu autism, de aceea, este necesar să îi observi atent comportamentul copilului pentru a putea capta acele momente de comportament bun, acționează corespunzător sau învață o nouă abilitate. Iar, atunci, te sfătuim să vorbești cu copilul tău despre asta și să îl lauzi, fiind foarte specific pentru ce comportament este lăudat.

4. Creează o zonă de siguranță la domiciliu

Este foarte important pentru oricine, mai ales pentru un copil cu autism să poată beneficia de un spațiu privat în care să se poată relaxa și simți în siguranță. Aceasta va implica organizarea sa și stabilirea limitelor în așa fel încât copilul să le poată înțelege. Ori, în acest sens, pot fi de mare ajutor observațiile vizuale, cum ar fi zonele de marcare a locurilor în afara limitelor prin bandă colorată sau etichetarea cu imagini a articolelor din casă. De asemenea, este posibil să ai nevoie să elimini sau să faci sigure acele lucruri din casă care pot fi periculoase, mai ales în cazul tantrum-urilor sau comportamentelor auto-vătămătoare ale copilului.

Până  data viitoare, când vom vorbi aici despre modalitățile de conectare cu copilul tău, te așteptăm să ne spui dacă ai aplicat acești pași și cum te-au ajutat ei.

Cu drag,

echipa EduCare

The post #ghiddeparinte: Cum să îți ajuți copilul cu autism- partea 1- Structură și siguranță appeared first on Asociatia Educare.

Dacă ești salariat, pensionar sau dacă îți obții veniturile din activități independente, poți alege ca 3,5% din impozitul pe venitul tău să meargă exact acolo unde vrei punctual să ajuți, fără să mai aștepți ca acești bani să meargă la bugetul de stat și, de acolo, unde se consideră prioritar.
#stiica, an de an, bugetul alocat educației și sănătății este unul care nu doar că nu poate acoperi toate nevoile din aceste domenii vitale pentru oricine, dar care, dimpotrivă, se află la limita inferioară?
Așa că, în loc să aștepți ca cineva, undeva, cândva, să decidă ce să facă cu acești bani, ai posibilitatea să contribui acum în cunoștință de cauză. Pentru cine?
Pentru orice entitate non-profit sau unitate de cult, furnizoare de servicii sociale acreditate.
Și, da, și pentru Centrul nostru!
Ce facem cu banii tăi?
Asigurăm și susținem serviciile și programele de terapie pentru care suntem acreditați pentru copiii cu nevoi speciale și familiile lor.
Servicii pe care foarte multe familii nu și le permit și pentru care majoritatea face împrumuturi și sacrificii inimaginabile pentru a nu-și lăsa copilul fără terapia care, pentru el, face diferența reală dintre o șansă la o viață decentă și una care să îl mențină în permanență într-o stare de dependență, fără nicio posibilitate de a face vreodata vreo alegere pentru sine.
Cu siguranță, știi și tu că un copil cu autism, cu sindromul Down, cu Dravet, Anghelman, Cutix Laxa, Rubinstein nu are prea multe alegeri și că cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru el, dacă cu adevărat vrei să îl ajuți, este să îi acorzi posibilitatea de a face terapiile de care are nevoie. Pentru unii, există o șansă la recuperare într-un grad mai mic sau mai mare, pentru alții, șansele sunt infime. Însa asta nu înseamnă că trebuie lăsați deoparte, că trebuie abandonați sau izolați. Orice suport terapeutic este mai mult decât necesar și binevenit. Iar aceasta este ceea ce noi ne-am propus să facem.
Dar, de multe ori, nu este o misiune pe care să o putem face singuri. Aici intervii tu. Ajută-ne să ajutăm.
Pentru că, oricât de tare ne-am dori noi să ajutăm cât mai mulți copii cu nevoi speciale, nu o putem face singuri.

Pentru că, dacă acești copii nu pot alege, tu o poți face.
Acum, aici. Nu mâine, nu cândva și nici prin alții.

Poți alege să redirecționezi 3,5% din impozitul pe venit pe un an sau pe doi către copiii din centrul nostru.
Poți alege să distribui acest mesaj către toți cei care știi că pot contribui și ajuta și ei.
Poți alege să distribui acest mesaj pentru ca din ce în ce mai multe persoane să fie informate legate de această posibilitate.
Poți alege!

Pentru toate datele de care ai nevoie în cazul în care alegi să ne sprijini (pentru a simplifica cât mai mult această procedură pentru tine, ne asumăm în totalitate susținerea și parcurgerea circuitul tehnic de colectare și de depunere a formularului, evident, în deplină transparență), pentru orice detaliu sau informație de care ai nevoie, precum și de orice dovadă a activității noastre, îți stăm la dispoziție oricând pe canalele noastre de comunicare, la adresa de mail: asociatia.educare@yahoo.com, la sediul nostru, la o întâlnire față în față, sau la telefonul: 0720 707 102

Îți mulțumim.

The post Ei nu pot alege, însă tu da! appeared first on Asociatia Educare.

In cateva zile, va incepe campania de redirectionare a 3,5% din impozitul pe venit. Va fi o perioada destul de scurta in care veti putea efectua strangerea formularelor prin care se efectueaza aceasta redirectionare prin colectarea formularului 230 de la cat mai multe persoane. Odata stranse, formularele trebuie centralizate si depuse sau trimise prin posta la Directiile fiscale pana cel tarziu 15 martie 2020 (data postei) si nu va ascundem faptul ca, deja, s-a inceput o cursa contracronometru in acest sens de catre toti cei interesati pentru a identifica acele persoane are pot si doresc sa realizeze aceasta redirectionare.

De aceea, dorim sa va venim in ajutor, comunicandu-va urmatoarele:

CE INSEAMNA REDIRECTIONAREA CELOR 3,5% DIN IMPOZITUL PE VENIT? UNDE MERG BANII?
Aceste procente traduse in mod direct in bani sunt rezultante ale muncii fiecaruia dintre noi. Alegem sa le folosim constient si tintit catre nevoi pe care le avem si cauze pe care le cunoastem. Sau lasam statul sa decida ce sa faca cu acesti bani, fara sa putem beneficia de transparenta, nicio forma de decizie cu privire la folosirea acestor bani si fara sa ne putem folosi direct de ei in cazul in care sunteti parinti ai unor copii cu nevoi speciale sau cunoasteti astfel de cazuri pe care doriti sa le sustineti.
Conform Ordinului nr. 1931 din 26 aprilie 2018 privind plata contributiilor sociale, poti directiona cota de 3,5% pentru pentru sustinerea entitatilor nonprofit si a unitatilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditati cu cel putin un serviciu social licentiat, in conditiile legii.

CINE POATE REDIRECTIONA 3,5% DIN IMPOZITUL PE VENIT?
1. salariati- persoane fizice care au contract de munca incheiat si care completeaza formularul 230
2. pensionari- in acest sens, se completeaza tot formularul 230
3. persoane cu venituri independente- orice persoana care obtine venituri din activitati independente- inclusiv sub forma de chirie sau PFA!!- si care completeaza declaratia unica 212.

!!!!!!!!EXTREM DE IMPORTANT!!!!!!!
Potrivit unui proiect de ordin publicat zilele trecute in dezbatere publica de catre ANAF, incepand din acest an, cei care doresc sa redirectioneze aceste procente catre aceeasi entitate, au posibilitatea sa o faca pe o perioada de 2 ani, nu anual, asa cum se proceda pana in prezent. In acest sens, va exista in cadrul formularului, o bifa de optare pentru rediectionarea timp de doi ani.
De aceea, va sfatuim sa acordati maxima atentie acestei campanii. Potrivit statisticilor, doar aproximativ 40% dintre cei care realizeaza venituri aleg sa isi redirectioneze aceste procente si sansele sunt ca acestia, odata ce au optat pentru o cauza, sa aleaga sa o faca si pentru anul urmator. Asadar, sansele scad si este indicat sa va asigurati de pe acum si suportul pentru anul viitor.
In plus, mai este nevoie sa stiti ca, pe langa salariati si pensionari, si persoanele care obtin venituri independente vor putea utiliza tot formularul 230 in locul declaratiei unice. In acest sens, imediat ce avem informatii noi, va informam.

LA CE VA AJUTA? UNDE MERG BANII?
– plata tuturor sesiunilor si formelor de terapie necesare copilului cu nevoi speciale
– plata tuturor investigatiilor sau interventiilor medicale necesare copilului cu nevoi speciale
– orice masura necesara integritatii, sanatatii, bunastarii si imbunatatirii dezvoltarii fizice, mentale, emotionale ale copilului cu nevoi speciale, atat timp cat este justificata prin forme fiscale legale
Cu cat puteti obtine mai multe formulare de redirectionare a celor 3,5% impozit pe venit- LUATI IN CALCUL CA, DE ACUM, VA EXISTA POSIBILITATEA DE REDIRECTIONARE PENTRU 2 ANI!- cu atat va veti asigura pe termen lung ca copilul dumneavoastra nu va duce lipsa de nicio masura care sa ii asigure tot ce are nevoie pentru terapie, recuperare si sanatate si fara ca dumneavoastra sa fiti nevoiti sa faceti sacrificii, schimbari drastice in bugetul familiei, imprumuturi sau orice alte forme radicale pentru asigurarea terapiilor, sanatatii si bunastarii sale.

CU CE VA PUTEM SUSTINE NOI?
– consultanta si orientare cu privire la toate aspectele tehnice ce privesc colectarea acestor formulare
– consultanta si orientare cu privire la modul in care va puteti largi comunicarea si reteaua de colectare a acestor formulare prin sesiuni individuale la care va puteti programa la numarul de telefon 0720 707 102 sau printr-un workshop largit. In acest sens, va asteptam sa va programati la aceste consultatii individuale si/ sau sa va comunicati optiunea in vederea desfasurarii acestui workshop in perioada 22 ianuarie- 1 februarie 2020.
– crearea contului IBAN necesar redirectionarii sumelor primite in urma colectarii de formulare la care aveti control si acces deplin, fara nicio implicare, intruziune sau control din partea noastra
– centralizarea si depunerea formularelor la directiile fiscale aferente

CE AVETI DE FACUT?
– sa va asigurati ca sunteti pe deplin informati privitor la tot circuitul tehnic pentru colectarea acestui formular, in asa fel incat sa puteti oferi date corecte si clare tuturor celor carora va adresati pentru a va redirectiona cei 3,5%
– sa va creati o lista cat mai completa a tuturor celor care sunt posibili sustinatori ai acestei cauze, de la persoane fizice, pana la firme care isi dau acordul sa le prezinte cazul angajatilor lor ca acestia sa poata opta. In acest sens, va propunem metoda arborelui relational, ca fiind cea mai facila cale pentru a putea ajunge cat mai repede si mai usor la persoanele care va intereseaza. (VA PUTEM FURNIZA, DACA SUNTETI INTERESATI, MAI MULTE DATE SI SPRIJIN IN ACEST SENS)

IMPORTANT:
Asociatia EduCare intruneste toate conditiile cerute de lege pentru a se incadra in categoria organizatiilor care pot beneficia de redirectionarea celor 3,5% din impozitul de venit prin Formularul 230 pentru a putea sustine astfel un numar cat mai mare de copii cu nevoi speciale si familiile acestora.

RASPUNSURI LA INTREBARILE FRECVENTE ALE CELOR CARE REDIRECTIONEAZA CEI 3,5%

Ce trebuie sa completez?
E nevoie sa completezi de mana, cu majuscule, secțiunea I care contine datele tale de identificare, sa bifezi, in secțiunea II, categoria de venit incasat si sa semnezi la Semnatura contribuabilui. NU UITATI!! DACA VA FI ADOPTATA ACEASTA SCHIMBARE, NU UITATI OPTIUNEA DE BIFARE A PERIOADEI DE DOI ANI PENTRU REDIRECTIONARE.

Care este Administratia financiara de care apartin?
Administratia financiara de care apartii este cea din localitatea de domiciliu trecuta in cartea de identitate. Insa numai in cazurile extreme, vei fi nevoit sa depui tu formularul. Eu il voi ridica de la tine si depune odata cu toate celelalte formulare colectate.

Nu pot face totul online?
Daca ai semnatura electronica, poti urma procesul online in Spatiul Privat Virtual pus la dispozitie de ANAF. Dar pentru ca aceasta procedura poate se poate dovedi greoaie, iti recomand varianta completarii de mana. In plus, daca vei completa de mana, voi ridica personal formularul, scutindu-te de alte eforturi.

Dureaza mult? Cat imi ia sa completez formularul?
Nu! Doar 3 minute.

Am nevoie de vreun document de la locul de munca?
Nu. Nu este nevoie sa atasezi Fisa Fiscala, iar suma redirectionata va fi calculata si completata de catre inspectorul fiscal.

Aceasta este o donatie?​
Aceasta este alegerea ta si a nimanui altcuiva despre cum vrei sa folosesti o parte din banii pe care i-ai virat deja statului, ca impozit pe anii precedenti din munca ta. Daca alegi sa nu redirectionezi aceste procente, intreaga suma va ramane la bugetul de stat si la alegerea exclusiva a statului despre cum vor fi acestia folositi. Ca idee, te rugam sa compari bugetul national al sanatatii si al educatiei cu bugetul altor institutii, spre exemplu, si te vei convinge singur daca merita sa alegi direct si rapid sa contribui real pentru ceva care chiar conteaza.

De ce 3,5% si nu 2%?
Din anul 2019, 2% a crescut la 3,5% pentru asociatiile care furnizeaza servicii sociale acreditate, cum este si cazul EduCare.

The post Tu ce faci cu cei 3,5% din impozitul pe venit? appeared first on Asociatia Educare.

The post #confesiunideparinte Lumea lor în lumea noastră Vorbe și mituri care dor și te dărâmă înainte să fie dărâmate appeared first on Asociatia Educare.