Iată câteva dintre „pumnalele” care pot dărâma un părinte al cărui copil are autism. Iar părinții care se afla în aceeași situație ca a mea înțeleg foarte bine ce vreau să spun și, mai ales, să transmit. Motivele rostirii lor pot fi atât de variante și, poate de cele mai multe ori, intenția nu a fost nicidecum una rea, însă asta nu face ca durerea să fie mai mică sau să dispară:

⦁ E așa păcat că nu ai știut că avea autism când s-a născut, ca să-l fi pus într-o instituție înainte de a te lega cu el/ ea.

⦁ Există școli și locuri speciale pentru copii ca el/ea.

⦁ Îmi pare rău, dar copilul tău mi-l face pe al meu să nu se simtă confortabil, așa că o să te rog să nu îl/ o mai aduci la petrecere.

⦁ A…deci te gândești să ai alt copil. Poate că ar trebui să afli dinainte ce sex are și să avortezi dacă e băiat…(aproximativ 90% dintre toți copiii născuți cu autism sunt de sex masculin)

⦁ Mi-e teamă ca nu cumva vreuna dintre fetele mele să aibă vreun copil cu autism. Sper ca, până atunci, să existe un test prenatal pentru asta. În mod sigur le voi spune să avorteze.

⦁ Cred că persoanele cu dizabilități ar trebui să trăiască, să muncească și să interacționeze împreună, nu crezi? Așa, pot să fie cu cei ca ei.

⦁ Oh, ești o adevăarată sfântă/ un adevărat sfânt!!

Deoarece prietenii imaginari îi ajută să înțeleagă noua realitate cu care se confruntă pe măsură ce cresc. Ei îi ajută să se adapteze la lumea înconjurătoare, cerințele, ritmul și toate caracteristicile sale plăcute și, în special, mai puțin plăcute.

Prietenii imaginari îi pot ajuta pe copiii noștri în multe feluri:

Ei îi ajută să își elibereze sentimentele și emoțiile, fie ele pozitive sau negative. Îi ajută pe copii să își proiecteze conflictele, fricile și fobile în ei, prietenii imaginari. Spre exemplu, ei pot spune:

“Mami, Samy (prietenul imaginar) nu vrea să folosească toaleta.”

De fapt, ei vor să transmită faptul că le este frică să renunțe la pamperși.

Și tot prietenii imaginari sunt aceia care îi ajută pe copii să îți regleze emoțiile. Să presupunem că același Samy are dificultăți în a-și împărți jucăriile cu alți copii. Poți folosi această ocazie să îți întrebi copilul de ce crede el că Samy are aceste dificultăți, în acest fel, copilul tău fiind mult mai dispus să îți spună și să îți explice, dacă el nu se simte direct vizat sau acuzat. În locul lui, este Samy cel care are nevoie de corectări și el îl poate ajuta pe Samy să împartă și, în cadrul acestui proces, să se învețe pe el însuși să împartă.

Prietenii imaginari îi ajută pe copii să vadă punctele de vedere ale altora. Chiar dacă prietenul său este unul imaginar, copilul învață să vadă lucrurile și din alte perspective sau puncte de vedere ale celorlalți. Dacă lui Samy îi este teamă să facă ceva, îți poți învăța copilul cum să îl ajute pe Samy să traverseze o situație dificilă. Așa, el va învăța că mai sunt și alte multe moduri de a face un anumit lucru în afara propriului mod de a-l face.

De asemenea, prietenii imaginari pot insufla copilului un sentiment de siguranță și de încredere. Odată ce și-a condus prietenul imaginar printr-o situație dificilă și odată ce Samy a reușit, copilul tău va vedea că fricile și alte probleme nu sunt obstacole care nu se pot depăși.

Un prieten imaginar poate fi un semn al nevoii copilului tău are nevoie de prieteni reali cu care să se joace. Copiii care sunt mai predispuși să își dezvolte prieteni imaginari sunt cei fără frați și surori, sau cu frați și surori mai mari sau care își petrec prea mult timp cu adulții.

Unele studii arată că tind să își dezvolte prieteni imaginari copiii cu un nivel de inteligență peste medie.

Dacă copilul tău se simte singur el poate fi predispus să aibă prieteni imaginari. De fapt, aceștia pot reprezenta un mare avantaj pentru dezvoltarea cognitiva si sociala a copilului tău.

⦁ Copiii cu prieteni imaginari au abilități sociale mai bune și sunt capabili să își facă prieteni reali.

⦁ Ei tind să fie mai puțin timizi decât alți copii.

⦁ Ei dezvoltă abilități de comunicare care tind să fie peste medie.

⦁ Ei dezvoltă o mai bună gândire și abilități cognitive.

⦁ Ei devin adulți mai creativi și mai empatici și vor fi mai aproape de artă, poezie, muzică sau orice alt tip de expresie artistică.

Doar pentru că copilul tău vorbește cu cineva pe care nu îl poți auzi sau vedea, nu înseamnă că trebuie să fugi îngrijorat la cel mai apropiat psihiatru. Este destul de comun să ai un prieten imaginar atunci când ai sub 7 ani. Cu toate acestea, este important ca părinții să nu se amestece sau să-și ridiculizeze copilul pentru imaginația sa productivă.

Chiar dacă tu crezi că este drăguț și amuzant că copilul tău are un prieten imaginar, nu-i stimula și nici reprima relația cu „Samy”. Pur și simplu, observă astfel încât să știi dacă acest prieten are o influență bună sau rea asupra copilului. Ascultând cu atenție conversațiile pe care le are cu prietenul său imaginar, vei putea să îți cunoști mai bine copilul și vei fi capabil să te amesteci doar atunci când devine necesar.

Părinții ar trebui, de asemenea, să limiteze timpul petrecut de copilul lor cu prietenul lor imaginar. Permite-i să se joace și să vorbească cu „Samy”, dar nu lăsa această relație să devină singura lui sursă de socializare. Scoate-ți copilul în parc, joacă-te cu el sau du-l într-un loc în care se află mulți copii de vârsta sa.

Majoritatea copiilor se va despărți de prietenii imaginari de îndată ce va începe școala sau de îndată ce se va afla în jurul altor copii. Cu toate acestea, chiar dacă prietenul imaginar al copilului tău se află încă în timpul școlii, nu există niciun motiv real de îngrijorare, cu excepția cazului în care:

⦁ Copilul tău petrece atât de mult timp în lumea fanteziei, încât nu are nici un interes să interacționeze cu colegii săi.

⦁ Prietenul imaginar îi împiedică socializarea cu alți copii.

⦁ Începi să observi că copilul tău dobândește comportamente agresive din cauza acestei relații.

⦁ Lumea lui fantastică devine realitatea lui.

⦁ Prietenul imaginar îi spune copilului să facă lucruri care sunt periculoase pentru el sau pentru alții.

⦁ Dacă regăsești aceste caracteristici la copilul tău, căută ajutorul unui specialist.

Într-un material recent, vă întrebam dacă integrarea copiilor cu nevoi speciale în învățământul de masă are beneficii și vi le prezentam pe cele pe care le-am descoperit eu în urma experienței lucrului meu cu acești copii. Însă, așa cum spuneam, nu doar pentru ei există avantaje, ci, de asemenea, și pentru colegii lor, elevi fără nevoi speciale, care beneficiază de pe urma relaționării și chiar prieteniei lor cu acești copii cu nevoi diferite.

Iată mai jos câteva dintre cele mai importante beneficii:

Profesorul dintr-o clasă incluzivă trebuie să utilizeze strategii care să ajute copiii care progresează, în mod academic, la rate și niveluri diferite. Abordarea globală va fi benefică pentru toți elevii, indiferent că au sau nu nevoi speciale.

Elevii fără nevoi speciale pot experimenta sentimente de stimă de sine atunci când sunt rugați să-i ajute sau să-i învețe pe colegii lor mai puțin favorizați. Într-un studiu pe această temă, s-au asociat o fată cu un băiat cu autism. Fata nu fusese niciodată respectată de către colegii ei de clasă, pentru că era rezervată și liniștită. Legătura cu băiatul a ajutat-o ​​să se simtă mai bine în privința ei înseși, a capacității de a înțelege literatura și asta i-a permis să își ajute și coechipierul.

Atunci când elevii fără nevoi speciale își văd în mod constant și regulat colegii cu nevoi speciale, se creează premisa unui potențial mai mare de a dezvolta sensibilitate și empatie pentru limitările lor. Ei nu numai că vor ști de ce aceștia învață într-un ritm mai lent, dar vor și înțelege și accepta pe deplin. Elevii din clasa în care a făcut parte băiatul cu autism au fost inițial mai degrabă îngrijorați când l-au văzut pierzându-și cumpătul pentru probleme banale. Explicarea de către profesor a nevoilor sale și a modului în care pot relaționa cu el a contribuit enorm la integrarea acestuia.

Elevii fără nevoi speciale vor ajunge să accepte că cei cu aceste nevoi își pot aduce contribuția la societate. Așa, ei vor construi un raport mai bun cu ceilalți, indiferent de caracteristicile lor și le vor înțelege mai bine dificultățile atunci când vor intra pe piața forței de muncă.

Indiferent că sunteți părinți, rude, prieteni sau îndrumători ai copiilor cu dizabilități sau a copiilor fără nevoi speciale, voi ce alte beneficii considerați că apar în urma integrării copiilor cu dizabilități în școlile de masă?