ABA este principala terapie utilizată în rândul persoanelor diagnosticate cu tulburare din spectrul autismului, deoarece încurajează în mod eficient comportamentele pozitive, în timp ce reduce comportamentele care sunt dăunătoare sau care interferează cu învățarea. ABA îi ajută pe copiii cu autism să dobândească abilități de vorbire, să își dezvolte abilitățile sociale și să își însușească cunoștințe academice. Există dovezi substanțiale conform cărora ABA este o terapie eficientă pentru mulți copii cu tulburări din spectrul autist, mai ales dacă este administrată intensiv și precoce. Datorită succesului său, variațiile și caracteristicile ABA au fost încorporate într-o varietate de abordări de tratament. În prezent, ABA este un termen umbrelă care reunește orice intervenție care folosește știința învățării și a comportamentului pentru a încuraja comportamentele pozitive și pentru a le diminua pe cele negative.
Alternative și adaptări la ABA
În ciuda succeselor sale, au existat unele critici la adresa ABA. De exemplu, s-a sugerat că exercițiile repetate în cadrul terapiei ABA sunt artificiale, ceea ce duce la un comportament robotic și la eșecul generalizării abilităților, deci copilul nu poate folosi ceea ce a învățat în afara cadrului de terapie. Practicanții ABA răspund că acest lucru nu se poate întâmpla dacă ABA se desfășoară în mod corespunzător și dacă terapia este completată de un program bogat și variat, folosind o serie de abordări diferite.
Din acest motiv, alți specialiști sunt mai interesați de conexiunea emoțională decât de comportament. Deoarece copiii cu tulburare din spectrul autismului prezintă mari deficite sociale și relaționale, ei nu pot obține o gândire abstractă și relațională mai complexă. Astfel, s-a dezvoltat o abordare nouă, complet condusă de copii, care poate avea loc pe podea, pe măsură ce un adult urmează exemplul copilului și se concentrează asupra oricăror jucării sau obiecte care au atras atenția copilului. De exemplu, dacă un copil învârte roțile unei mașinuțe de jucărie, un adult ar putea sta pe podea, lângă copil, învârtind roțile unei alte mașinuțe. Ideea din spatele acestei abordări este să captați interesul și privirea copilului și să împărtășiți plăcerea sau frustrarea sa. Atunci când petreceți timp cu copilul și intrați în lumea lui, se creează oportunități de conectare și, prin urmare, oportunități de relații emoționale și sociale din ce în ce mai complexe. În același timp, deoarece accentul este pus pe dezvoltarea generală a copilului, fiecare domeniu de dezvoltare întârziată este abordat, inclusiv funcționarea motrică, senzorială, emoțională, cognitivă și limbajul.
În prezent, multe abordări cu o varietate de etichete includ componente relaționale atât comportamentale, cât și conduse de copii. Alți specialiști consideră că motivația, în special motivația socială, este deosebit de importantă. Dacă persoanele cu autism ar dobândi mai multă motivație pentru a iniția și a răspunde la lumea socială, s-ar inversa ciclul deficiențelor sociale. În cadrul altor intervenții și jocuri elaborate pentru copiii cu autism, autogestionarea – adică capacitatea unui copil de a-și regla propria dispoziție și comportamentul – și autoinițierea, adică dorința copilului de a ajunge și de a crea interacțiuni sociale și de învățare, sunt considerate țintele esențiale ale tratamentului. Astfel, foarte mulți specialiști au adoptat ceea ce s-ar numi o abordare mai naturalistă, plasând copilul într-un spațiu structurat, plin de oportunități de a se juca și de a interacționa. Și în cazul acestei terapii, adultul urmează exemplul copilului, permițându-i acestuia să aleagă subiecte de conversație, jucării sau activități și transformându-le în oportunități de învățare. Ca și în cazul terapiei ABA, copilul este recompensat pentru comportamente dezirabile, dar acel comportament nu este impus. În schimb, este acceptat așa cum se întâmplă.
De-a lungul timpului, s-a observat că micuții cu autism detestă practicile de exercițiu, folosite în multe forme de terapie pentru autism, aceste exerciții provocând rezistență la terapie, frustrare și accese de furie, dar și stres în rândul părinților. Joaca, în schimb, este diferită. La rândul lor, părinții apreciază joaca, deoarece își văd copiii că se bucură atunci când se joacă, ceea ce duce la o scădere a nivelului de stres. Joaca este eficientă în toate mediile și suficient de versatilă pentru a fi aplicată acasă, în medii clinice, într-o sală de clasă incluzivă și în comunitate, iar părinții pot începe să integreze cu ușurință strategiile de joacă în rutina stabilită a copilului.
„Copiii cu autism pot fi ajutați cel mai bine prin îmbinarea terapiei ABA cu terapia prin joc, pentru că joaca este un instrument foarte bun de învățare. La fel ca noi toți, ei au nevoie de conexiune și atașament. Din acest motiv, este de preferat ca înainte de toate, să se formeze un atașament care facilitează învățarea. Ei vor răspunde mai bine întregului proces, iar rezultatele vor fi mai vizibile.” psiholog Denisa Zdrobis
Material verificat de Denisa Zdrobis, psiholog.