Clasificarea internațională a tulburărilor de somn- AASM din anul 2014- definește para-somnia ca reprezentând „evenimente sau experiențe fizice nedorite care apar în timpul somnului, în somn sau la trezirea din somn”.
Aceste evenimente pot apărea în tranziția de la somn la veghe, de la starea de veghe la somn, în timpul somnului profund și în somnul REM.
Acestea pot implica comportamente complexe, percepții neobișnuite, emoții puternice și experiențe fiziologice puternice, precum răspunsuri de luptă. Aceste evenimente apar în timpul disocierilor de stare de somn, în timpul cărora sunt prezente în același timp mai multe stări de conștiență. De exemplu, o persoană poate fi, de fapt, atât treaz, cât și adormită în același timp.
Terorile de somn sunt la fel de răspândite pentru bărbați și femei și sunt cele mai frecvente la copii și adulți de până la 35 de ani sau mai mici. Ratele de prevalență pot fi de până la 6,5% la copii. Prevalența la adulți este de aproximativ 2,3% și doar aproximativ 1% la adulții mai în vârstă de 65 de ani sau mai mult.
Cercetătorii din Marea Britanie au avertizat că coșmarurile regulate în copilărie pot fi semne de avertizare timpurie a tulburărilor psihotice.
Studiul întreprins de ei a arătat că majoritatea copiilor au coșmaruri, dar cele persistente pot fi un semn de ceva mai grav. Studiul a urmărit 6.800 de copii cu vârsta de până la vârsta de 12 ani, acesta fiind un studiu important care ar putea ajuta oamenii să detecteze semnele precoce ale bolilor mintale.
Părinții au fost întrebați în mod regulat despre orice probleme de somn la copiii lor și, la sfârșitul studiului, copiii au fost evaluați pentru experiențe psihotice cum ar fi halucinații, iluzii și sentimentul că gândurile lor erau controlate.
De asemenea, acest studiu a mai arătat că majoritatea copiilor au avut coșmaruri la un moment dat, dar, în 37% din cazuri, părinții au raportat probleme cu coșmarurile de mai mulți ani succesiv. Unul din 10 copii au avut terori de noapte, în general între vârsta de 3 și 7 ani.
Terorile nocturne apar în stadiile 3 și 4 de somn non-REM și sunt clasificate ca o tulburare de trezire parțială împreună cu treziri confuze și somnambulism. Acestea au tendința să se întâmple atunci când copiii tranziționează un somn mai ușor sau chiar în stare de veghe.
Se pare că există o predispoziție genetică pentru a avea acest tip de para-somnie.
Un studiu realizat pe 323 de perechi de gemeni a arătat de 6 ori incidența în cazul gemenilor identici față de cei fraterni, iar un alt studiu a arătat mai mult de două ori probabilitatea terorilor de noapte în cazul copilului unui părinte somnambulist. Există declanșatori comuni pentru aceste treziri, inclusiv apnee obstructivă de somn, sindromul piciorului neliniștit și reflux. Eliminarea declanșatorului poate opri para-somnia. Anxietatea, somnul scăzut și febra s-au dovedit, de asemenea, a fi factori declanșatori. Para-somniile de trezire parțială apar în mod obișnuit în timpul copilăriei timpurii și trec treptat cu timpul, odată cu scăderea nivelului de somn lent, existând foarte puțini adolescenți și adulți care le au.
Terorile nocturne pot fi foarte impresionante și înfricoșătoare pentru părinți.
Copilul pare să adoarmă, când, brusc, începe să țipe. Fața lui este roșie și transpiră abundent, reflectând creșterea activității sistemului nervos autonom. Pulsul îi crește foarte mult.
Unii copii pot chiar să sară din pat, ca și cum ar fugi de un monstru invizibil și sunt inconsolabili sau foarte confuzi și dezorientați dacă se trezesc. În cele din urmă, după 10-20 de minute de teroare aparentă, ei readorm și nu își vor mai aminti dimineața evenimentul.
Se crede că terorile nocturne apar de la 1% la 6,5% dintre copiii mici și în aproximativ 2,5% după adolescență.
Din nou, pare să existe o predispoziție genetică substanțială. Acestea sunt, de obicei, rare și benigne, care pot apărea probabil o dată sau de două ori pe lună, astfel încât reasigurarea părinților este de obicei tot ceea ce este necesar.
Atunci când apare o problemă, ca părinți, primul pas este să vă asigurați că copilul are un somn adecvat. Copiii mici au nevoie de somn în timpul zilei, dar mulți nu au timp să facă acest lucru. Abordarea celorlalți declanșatori potențiali este, de asemenea, un pas important în gestionarea unor terori de noapte semnificative.
În cele din urmă, există cazuri de reacții severe refractare, expunând uneori copilul la risc de rănire, caz care necesită o sedare scăzută pentru câteva luni.
Deși nu există rapoarte concludente, trezirea planificată înainte de ora tipică producerii evenimentului, urmată de reasigurare și permiterea copilului să readoarmă liniștit poate ajuta.
Cu drag,
echipa EduCare