Se vorbeste mult despre influenta- pozitiva sau negativa- a tehnologiei si, in special, a retelelor de social media. Iar unul dintre subiectele relevante in acest sens care priveste deopotriva copiii si tehnologia este FOMO, un sindrom cu impact egativ asupra sanatatii mintale.
FOMO sau “Fear Of Missing Out”, pe romaneste „frica de a rata ceva”, este frica ca ceilalti din oricare alt loc se distreaza mai mult sau ca ratezi sau pierzi o experienta recompensatoare.
Acest sindrom poate conduce la anxietate, invidie, insecuritate, instrainare si singuratate.
In zilele noastre, adolescentii isi „contorizeaza” nivelul de popularitate si, in speta, de acceptare si integrare sociala prin actiuni precum „like”, „vizualizari”, „share”, „comentarii”, „prieteni” sau „urmaritori” pe canalele de socializare. Ca atare, aceasta tendinta devenita un insusi mod de viata poate conduce foarte usor la FOMO, facandu-i pe adolescenti sa se simta singuri, lasati in urma sau deoparte sau complet in afara tendintelor sociale marcate de astfel de canale.
Acum, ca stim ce este FOMO, la fel de important este sa stim si cum se poate recunoaste acesta, ca prim pas pentru luarea de masuri corespunzatoare.
Daca copiii vostri folosesc fraze de genul „as vrea sa fiu/ sa fi fost acolo”, „se distreaza atat de bine fara mine” sau „as vrea/ fi vrut sa fiu atat de tare/ cool”, ei pot experimenta primele faze ale instalarii FOMO.
Cum putem raspunde:
-
discutati despre ceea ce este postat si ce nu este
In social media, oamenii isi arata cea mai buna latura. O multime din ceea ce este postat online este superficial, atent regizat sau fabricat.
Amintiti-le copiilor vostri ca oamenii posteaza numai momentele lor de varf, de bine, cum ar fi diverse realizari, vacante, fotografii in care arata mult mai bine decat de obicei.
Nimeni (sau aproape nimeni!) nu posteaza despre momentele lor „neatragatoare” din viata, cum ar fi o fotografie cu vizita la dentist, cumparaturile cu parintii sau care sa arate cum fac cea mai neplacuta si mai putin atractiva sarcina. Evident ca toata lumea le face, insa, pur si simplu, nu le posteaza.
Puteti incepe conversatia despre asta adresand intrebari de genul:
-
„Crezi ca viata lor este mereu asa?”
-
„Tu de ce crezi ca a/ au postat asta?”
-
„Cum te-ai simti daca nu ai stii ce fac ei acum?”
In ciuda intelegerii acestui sindrom si a modului in care acesta contribuie la sentimente si trairi precum anxietatea, invidia, insecuritatea sau singuratatea, este la fel de important sa intelegem si sa acceptam faptul ca tehnologia nu ne este inamic.
Este cat se poate de adevarat ca o raportare gresita la aceasta sau folosirea excesiva pot conduce la probleme in randul adolescentilor si nu numai. Insa, oricum ar fi, aceeasi tehnologie poate fi extrem de benefica pentru dezvoltarea retelelor sociale ale adolescentilor, la cresterea stimei de sine si increderii.
Si, mai important de atat, a-i indeparta total pe adolescenti de la tehnologie nu numai ca va produce o lipsa de adaptare si de alfabetizare absolut necesare pentru tot ceea ce va reprezenta pregatirea si viitorul lor profesional, insa asta va cauza probleme si in relatiile cu prietenii lor, impingandu-i spre o sfera de izolare si indepartare extrem de grava.
Pe data viitoare,
echipa Edu Care